Răspuns

Dincolo, de glasul Tău
Când L-am auzit Isuse,
Eram eu pierdut în hău
Dar salvarea, apăruse.

Şoapta dulce şi duioasă
Ce pe nume m-a strigat,
M-a dorit, să vin acasă,
Glasu’n susur m-a rugat.

Am adus, atunci la Tine
Un suflet trist şi pribeag,
Numai lacrimi şi suspine
Prin dureri strânse şirag.

În lumina-Ţi clar, divină,
Am putut să memorez,
Şi-a păcatului grea vină
Să-nţeleg, s-o descifrez.

Atunci m-am cutremurat
Pentru-a sale consecinţe,
Care m-au înspăimântat
Prin slabele-mi neputinţe.

Însă Tu mi-ai fost salvare
Şi mi-ai adus mângâiere,
Iar privind, la jertfa mare
Am simţit că prind putere.

Privind ce a fost în urmă
E-un trecut plin de ruşine,
Care duhu-mi de îl scurmă,
Îmi trezeşte mari suspine!

Ce au fost comori odată,
Mari idealuri, ţeluri puse,
Prin muncă perseverentă
Sunt gunoi acum, Isuse!

Flavius Laurian Duverna
27 august 2008